de Vasile

Popas în faţa ochiului de veghe

martie 1, 2012 în Publicații de Vasile

Popas în faţa ochiului de veche

Acum, la început de primăvară, am asistat la vernisajul expoziţiei plasticianului Vasile Movileanu. A fost de fapt un duet frumos acest eveniment, pentru că, alături de lucrările de grafică de carte şi de şevalet ale lui Vasile Movileanu, au fost să se afle lucrările sculptorului Grigore Sultan, despre care de asemenea s-ar putea multe de spus. Pe Vasile Movileanu îl cunosc de mai mulţi ani. I-am admirat grafica de carte prin care se deosebeşte de alţi plasticieni. În tot ce a ilustrat el denotă o cunoaştere bună a arhitectonicii şi graficii de carte. Vasile Movileanu simte acest lucru, se pătrunde pînă în adîncul firii sale artistice de subiectul relatat de autorul cărţii şi astfel reuşeşte să completeze prin expresii specific graficii, prin imagini cromatice conţinutul creînd un tot întreg. E ştiut că reuşita unei cărţi, mai ales pentru copii, depinde foarte mult de aspect. Poate în aceeaşi măsură ca atunci cînd e să se găsească într-un şlagăr sau o simplă dar reuşită piesă muzicală compozitorul şi textierul ba, poate şi mai mult! Dar soarta cărţii are şansa unei mai îndelungate existenţe. E vorba de poveştile moldoveneşti illustrate cu multă dragoste şi competenţă de Vasile Movileanu sau “Alfabetul vessel” al lui Grigore Vieru; ”Trei poveşti minunate” de Mihail Sadoveanu. E firească deci aprecierea graficianului prin acordarea premiului “ Gheorghe Asachi” al Ministerului Învăţămîntului şi Ştiinţei din Republica Moldova dedicate artei pentru copii… Curiozitatea mea de a-l vedea pe Vasile Movileanu cu toate lucrările lui într-o altă ipostază, adică într-o sală de expoziţii e întemeiată. Cred că, într-o sală care găzduieşte creaţia unui plastician se păstrează pentru totdeauna ceva din acel creator. Şi în cazul expoziţiei lui Vasile Movileanu ochiul de veghe al Artei se va alege cu impresii care nu le poate şterge uşor nici timpul. Sala de expoziţii a UAP din Moldova l-a avut de musafir la acest început de înflorire pe plasticianul Vasile Movileanu: lucrări de grafică de carte, acuarelă care merită să-şi scoată autorul în lume (şi viceversa: lumii să fie arătate). Astfel fiecare exponat constituind o lume create fie în urma unei stări sau impresii, imagini reale sau închipuite. Intuieşti acest lucru alături de fiecare lucrare trăind o emoţie de intrare în mit, de revenire la vîrsta cînd toate lucrurile poartă semnul întrebării sau fiind copleşit de nostalgie. Apropo de minunatele crîmpeie de realitate înveşnicite de plastician pe pînzele “Peisaj Dobrogean”, “Iarna la ţară”, “Peisaj cu izvor”, “Amurg în delta”, “Peştii”… Revenind la” Peisajul cu izvor” aş menţiona senzaţia ciudată avută în faţa acestei lucrări: vedeam seva pămîntului ca o rază curgînd prin venele pămîntului şi rădăcinile vieţii le simţeam respirînd. În general expoziţia lui Vasile Movileanu te lasă cu impresia unei regăsiri de sine – cel complicat şi simplu printre multul-puţin cu adevărat valoros dăruit oamenilor întru a se exprima. Cine e totuşi Vasile Movileanu plasticianul? – vroiam să-mi răspund. Pe cine continua, pe cine urmează? Şi cred acum: urmează cu fidelitate tradiţiile clasice – ca un fiu credincios moştenirii lăsate; e un romantic care emoţionează, rămînînd însă rational, inteligent, echilibrat. Are şanse pentru tot ce-i oferă noul, dar acceptînd forme şi expresii moderniste nu va renunţa, cred, la tradiţionalul fără de care rişti să te pierzi într-un spaţiu fără de nume. Cine va prididi să stea o clipă în faţa pînzelor create cu dragoste şi mult curaj de Vasile Movileanu, va avea cu siguranţă un autograf frumos şi de neuitat la această primăvară. Am toată convingerea…

Claudia Partole

 (Moldova Suverană, Joi, 19 martie 1998) pagina 8;

de Vasile

Lucrări reţinute uşor de memorie

februarie 6, 2012 în Publicații de Vasile

În viaţa mea a mai intrat un om prin care mă simt mai bogată. Adică prezenţa lui în lumea-mi oferă un prilej festiv de găsire, împlinire în căutările mele. E un om obişnuit, în aparenţă şi neobişnuit în realitate. Se uită la cele fireşti descoperindu-le farmecul şi încercînd să-l exprime într-un mod deosebit prin graiul cromatic.  E vorba de graficianul Vasile Movileanu. O fire modestă, luminoasă, retrasă într-o lume unde toate se întîmplă aşa cum le-ar dori Dumnezeu. Şi în casa dumnealui domină o atmosferă care se deosebeşte, mi se pare, de a altor lăcaşe unde locatarii sînd frămîntaţi de grijile lumeşti într-o asemenea măsură, că pînă şi aerul pare a se încîlci printre urzelile gîndurilor.În casa lui Vasile Movileanu ai impresia că faci popas în spaţiu, adică ai sentimentul unui răgaz pe pînza ţesută de infinit. Calmul copilelor, cuminţenia de pe chipul lor şi al măicuţei lor, care mereu croşetează sau brodează ceva, inspiră o stare de linişte sufletească, care te face să crezi că e o lume dincolo de grijile de-afară ori că nu mai există alte ocupaţii decît cele ale îngrijirii de sine şi de aproapele.

Bănuiesc eu, că mîngîe lucrurile şi spiritele o lumină caldă emanată de pînzele ocrotitoare ale căminului – tablouri prin care a fost să se exprime tatăl familiei. De fiecare dată le-am văzut mai altfel, dar tot de fiecare dată m-au îmblînzit. Nu sînt nişte lucrări impozante, cu lumină orbitoare sechestată de penel, nu sunt pretenţioase. Sînt simple şi unice prin neobişnuita lor aparenţă- deschisă, dăruită ochiului care e să le încerce profunzimea. Toate lucrate în acuarelă, dar executate într-o deicată manieră – melancolică, nostalgică, şi supuse diverselor tehnologii, fapt care denotă neînpăcarea creatorului lor cu ordinarul cotidian cel al tuturora.

Lucrările lui Vasile Movileanu se reţin în memorie aşa precum se memorează melodiile frumoase după ce e să le admiri. Bunăoară, închid ochii şi am o toamnă , imagine atît de vie – cu soare revărsat într-o cristelni-ţă unde şi galbenul e mai galben, şi roşul e de-un purpuriu indescriptibil sau, alteori, alături de-o asemenea imagine, toate culorile se-amestecă născînd o nuanţă desprinsă din cele şapte culori curcubeice. O toamnă obişnuită, dar înălţată pînă la neobişnuit de imaginaţia artistică inspirată, pînă la dăruire de sine.

 Toamna, lucrarea în acuarelă de care vorbesc îi e foarte dragă şi autorului. Mi-a mărturisit, că n-ar vinde-o pentru nimic în lume. De fapt îmi imaginez cît de greu i-o fi fost să se despartă şi de lucrările grafice realizate pentru o editură din Polonia şi de tabloul cu, paremi-se, gladiole, o lucrare foarte expresivă. Am admirat-o imprimată pe o peliculă, fiindcă originalul a fost cumpărat de nişte admiratori ai artei basarabene din Franţa. E frumos, am exclamat eu, dar imediat am şi întrebat: dar preţul?… Şi ,mi-a fost să descopăr pe chipul luminat abia o clipă în urmă de bucuria inspiraţiei, o uşoară umbră de tristeţe. ”… Cu părere de rău, din motive lesne de înţeles, cele mai bune lucrări le cedăm uneori pe un preţ de nimic. Şi cei din Apus sînt conştienţi de faptul că se pot căpătui cu valori cumpărate la un preţ derizoriu”, îmi mărturisi Vasile Movileanu. Alături de lumina benefică a creaţiei, umbra tristeţii se-arată şi mai pronunţată, ca o culoare rece aşternută de pictor lîngă o nuanţă fină, caldă, pastelată. De altfel o creionare – rid pe care poţi s-o descoperi la orice pas, azi, pe chipurile majorităţii, de parcă ar fi să lucreze pe feţele noastre un maestru  obsedat de necazul umanităţii. Mi- amintii de altă pînză neobişnuită şi ca tematică, şi ca inerpretare a lui Vasile Movileanu.

Am încercat împreună s-o botezăm, dar n-am mai ajuns să-i spunem – nici lupta, nici măştile, fiindcă e o interpretare biblică a satanicului fenomen de schimbare a înfăţişării de duplicitate.

 Aş putea să meditez mult pe marginea lucrărilor lui Vasile Movileanu, argumentîndu-mi admiraţia. Mai ales dacă ar fi să mă opresc la grafica de carte – pasiunea şi, de fapt, profesia propriu-zisă a lui Vasile Movileanu. Şi-a făcut studiile la Institutul poligrafic din Moscova. Are scoase în lume mai bine de 30 de cărţi pentru copii ale autorilor clasici şi contemporani. Cărţi frumoase, lucrate cu multă dragoste. Desigur, admirînd originalele ilustraţiilor şi lucrul tipografiilor noastre, mi-am datseama ce mare e diferenţa între culorile închegate de pictorul-ilustrator şi imaginile apărute pentru ochiul cititorului. Nu ne rămîne decît să oftăm, fiindcă oricum nu-l putem convinge pe cititor de altceva. Grafica de carte, mi-a mărturisit Vasile, se deosebeşte foarte mult de o lucrare grafică de şevalet şi prin concepţie, şi prin idee. Dacă o lucrare, fie şi de proporţii mari, nu-ţi impune decît consacrare, o ilustraţie de carte, întîi şi întîi, te obligă să pătrunzi în spiritul creativ al autorului, apoi îmbinîndu-l cu viziunea ta artistică să completezi ceva ce a rămas suspendat între rînduri sau, poate, imposibil de redat în cuvinte.

Deşi grafica de carte îţi dictează, îmi spune Vasile Movilenu, poţi rămîne original, creînd o operă de rînd cu cea finisată de scriitor. Şi în grafica de carte se solicită participarea inspirată a creatorului de imagini. Şi dacă pe lîngă toate mai e vorba şi de cărţile pentru copii consacrarea e dublă. Lui Vasile Movileanu îi reuşeşte transferul în lumea copilăriei! Găseşte de fiecare dată cheia, cum zice el. Mai greu e pînă o găseşte. După, se îmbolnăveşte de cuvîntul scris şi, pînă nu-i dă viaţă, nu-şi găseşte alean…

Aş vrea să mă fac o dată nevăzută ochiului şi să-l urmăresc pe Vasile Movileanu în clipa ispitei, cînd stă faţă în faţă cu foaia albă, cînd încă nu ştie ce va aşterne, cînd are îndoieli dacă e pictor sau ba, uitînd toate expoziţiile la care şi-a prezentat lucrările, fiind apreciat. Ori, cum mi se destăinui el ”foaia e un miracol! E însuşi spaţiul. Abia cînd începe să vorbească acestea mă simt delegat. Îmi dispar îndoielile şi simt că am ce spune…”

O fi purtătorul unui har neîmplinit unui har neîmplinit de altceva din neamul nostru, din neamul lui, acest Vasile Movileanu, îmi zic. Poate e visul bunelului lui Simion Movileanu, pădurar din părţile Hînceştilor, care inspirat de pădurea cu lumea ei, dintr-un imbold interior, picta. Numai că n-a avut cînd se face pictor, a trebuit să colinde meleaguri străine şi reci – Siberia, unde erau înfundaţi gospodarii. Cine ştie? Oricum, poate să-i fie sufletul împăcat fiindcă visul lui şi-a găsit alean prin harul nepotului său Vasile Movileanu.

Claudia Partole (Moldova Suverană. Joi, 24 august 2000) pagina 6

de Vasile

A fost un timp cînd Vasile Movileanu picta doar ziua

decembrie 21, 2011 în Publicații de Vasile

Sala de expoziţii UNION FENOSA îl are prezent actualmente pe cel de al cincilea pictor – Vasile Movileanu.  Ca şi vernisajele precedente, acesta este susţinut în întregime de Fundaţia UNION FENOSA în Moldova. Intrarea este liberă, iar tablourile vor fi expuse pînă 20 martie.

Deşi nu este la prima expoziţie personală, cele pe care le-a avut pînă acum au fost găzduite ba de Ambasada SUA în Republica Moldova, ba de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Dovadă că, în condiţiile de astăzi, un pictor rămîne uşor cu lucrările în atelier şi cu numele în anonimat, dacă lumea ar fi preocupată doar de kilowaţi, barili, pachete de acţiuni, retinguri, platforme electorale.

Vasile Movileanu este născut în judeţul Hînceşti, iar pe 19 martie, în penultima zi de expoziţie, va împlini 48 de ani. Este laureat al mai multor premii, în special pentru lucrări de grafică de carte, şi are lucrări ajunse în colecţii particulare din Moldova, România, Rusia, SUA şi Germania.

   Flori pentru mama (Acuarela, acril, hirtie)   Drumul lui Vasile Movileanu s-a lăsat parcurs destul de greu, poate la fel de greu precum urcă astăzi în cîrje spre odăile sale de la etajul al doi-lea ori, aşa cum tot în cîrje, le dai culorilor mişcare sau le duci spre înflorire într-un buchet de ”Flori pentru mama”.

Potrivit tradiţiei, Fundaţia UNION FENOSA achiziţionează cîteva tablouri de la pictorii care îşi expun lucrările. Acestea ajung pînă la urmă în colecţia de pictură a Grupului UNION FENOSA INTERNATIONAL, grup care deţine una dintre cele mai mari colecţii de pictură din lume. Pînă în prezent din Moldova au fost achziţionate circa 300 de tablouri.

Revista ”Săptămîna” a fost prezentă la inaugurarea tuturor expotiţiilor organizate de UNION FENOSA. În seara de vineri, 28 februarie, sala Fundaţiei a întrunit o bună parte din pictorii Moldoveni, oameni de artă, oameni politici, deputaţi, simpli pasionaţi de pictură, ziarişti. A fost prezentă şi conducerea Grupului UNION FENOSA în Moldova. În acceaşi zi Parlamentul a grăbit prin deciziile puse la vot procesul de liberalizare a pieţei energiei electrice. Eventual, în seara acelei zile, în linia tradiţionalei noastre normalităţi s-ar fi înscris vreo conferinţă de presă, la care UNION FENOSA ar fi dat replică atacurilor înterprinse asupra sa. Dar nu a făcut-o. A preferat să fie alături de un artist plastic pe nume Vasile Movileanu, care a pictat o bună parte din tablouri numai şi numai ziua. De ce? Pentru că nu era lumină. Pentru că lumina o dădeau cei ce astăzi liberalizează piaţa.

Constantin Olteanu

Săptămîna, Vineri, 7 martie 2003, pagina 6.

de Vasile

Deschiderea expoziţiei personale în sala UNION FENOSA

noiembrie 16, 2011 în Video de Vasile

Deschiderea expoziţiei personale în sala UNION FENOSA

Acuarele  pline de poezie și lumină

Cu prima adiere de primăvară, chiar în ultima zi de iarnă calendaristică în Sala de Expoziții Union Fenosa a fost inaugurată expoziția pictorului și graficianului Vasile Movileanu.

Aceasta este a 4-a expoziție care bucură ochiul și inima celor pasionați de arta penelului și a admiratorilor lor.  “ Cu toții avem nevoie de frumos, a spus în alocuțiunea de inaugurare directorul de Comunicare și Relații Externe, Adriana Chiriac. Pictorii sunt aidoma sihaștrilor, iar expozițiile din aceasta sală sunt o posibilitate pentru a-I revedea și pentru a le admira opera, care ne incarcă de emoții și energie pozitivă cînd suntem în așteptarea primăverii. “

Vizitatorii, specialiști în domeniu și mai puțin, au posibilitatea de a admira circa 60 de lucrari în acuarelă. Spre deliciul publicului au mai fost expuse și unele lucrări executate cu acril, ulei și tehnică mixtă, diversitatea stilistică a genurilor fiind particularitatea artistică a maestrului. Pictor și grafician, Vasile Movileanu a ilustrat multe din cărțile copilăriei noastre, impresionînd prin cromatică vie, puternică, prin sinceritatea sentimentelor, chiar dacă acestea nu întotdeauna redau optimismul. “ Tot ce am făcut, am făcut din dragoste, avea să spună el la ceremonia de inaugurare a expoziției. Din dragoste pentru oameni și pentru muzică, Doamna care unește prin aceeași pasiune mai mulți oameni.”

Trist, dar adevărat: Vasile Movileanu se deosebește de majoritatea colegilor de breaslă prin condiția fizică,. Infirmitatea nu l-a marcat însă, iar perseverența și talentul, la fel dragostea și aprecierea celor apropiați  i-au umplut existența, opera lui avînd particularitatea de a atrage prin poezie și lumină.

Prezent la ceremonia de inaugurare a expoziției, tocmai acest lucru l-a remarcat președintele executive al Grupului UNION FENOSA în Moldova, dl Ignacio Ibarra:

” Îi mulțumesc acestui artist pentru arta sa, pentru setea sa de viață, prin care ne demonstrează că în orice condiții poți să depășești obstacolele și să devii personalitate. ”  Președintele a remarcat, de-asemenea, prezența ambasadorilor Regatului Unit și SUA în Moldova, a unor personalități politice, a criticilor și unui amplu public de admiratori.

La fel, dumnealui a apreciat prezența pictorilor care au expus anterior în sala de expoziții UNION FENOSA, calificînd-o drept semn de apreciere și respect pentru colegul lor.

de Vasile

Familia Movileanu (TV Moldova 2001)

octombrie 3, 2011 în Video de Vasile


Familia Movileanu Tv Moldova 2001 Movcris

de Vasile

Emisiunea – (Viaţa în Balanţă)

octombrie 2, 2011 în Video de Vasile


Vasile Movileanu – ( Emisiunea Viata in Balanta) Movcris

de Vasile

Emisiunea Artelier 2003

octombrie 2, 2011 în Video de Vasile


Vasile Movileanu ( Emisiunea Artelier 2003 ) Movcris

de Vasile

Emisiunea Artelier 2009

septembrie 22, 2011 în Video de Vasile


Vasile Movileanu ( Emisiunea Artelier 2009 ) Movcris