Vasile-Movileanu-Chisinaul-vechi--featured-image--2

Cu Dragoste de Chișinău

Cu dragoste de Chişinău…

 

Trecem pe lângă toate, dar nu le vedem pe toate. Ne bucurăm de multe, dar şi mai de multe nu ştim să ne bucurăm. Pentru că nu avem timp!? Sau nu avem dorinţă sau, cine ştie de ce am avea nevoie pentru a vedea şi a nu trece indiferenţi pe lângă cele care ni se dăruiesc gratis…

Spiridon-Vangheli-si-Claudia-Partole-la-expozitia-pictorului-Vasile-Movileanu

Poate şi asta o fi fiind menirea omului de creaţie: să nu lase uitarea să se-aştearnă peste imaginea lumii?! Mi-am zis aceasta admirând expoziţia artistului plastic Vasile Movileanu, recent, în ajun de ziua Chişinăului, vernisată în incinta Primăriei municipale. Am fost la vernisaj. Nu puteam să nu vin, din respect faţă de Vasile Movileanu, care mi-a ilustrat cu multă inspiraţie câteva cărţi. Şi nu am regretat, am rămas profund impresionată de ultimele  creaţii ale pictorului, lucrări inedite, care sunt, de fapt, un sincer şi frumos monolog cromatic din dragoste de Chişinău. Poate, în acest context a fost potrivit  spaţiul ales pentru un asemenea vernisaj, deşi lucrările, pentru a fi apreciate la justa valoare, ar mai fi avut nevoie de lumină şi de mult spaţiu.

Păream, noi invitaţii (alături de tablouri(!)), nişte trecători într-o sală de aşteptare, pe lîngă care trecea preocupată de griji majore lume importantă, fără a se opri să contemple, măcar o clipă să admire peisaje unice şi irepetabile cu stradele bătrîne şi case vechi în ani. Privirea indiferentă a unora se perinda precum trece timul cu tăvălucul neîndurător şi infatuat peste trecutul urbei cu statut de capitală. O spun nu întîmplător!

Atîtea clădiri vechi, cu amprenta istoriei pe chip, au fost deja şterse de pe faţa pămîntului, demolate fără, cel puţin, a fi înveşnicite printr-o imagine fotografică.

De n-ar fi fost o neobosită Valentina Brîncoveanu să fixeze din zori şi pînă în noapte chipuri de case îmbătrînite, de n-ar fi fost un Lică Sainciuc, care ani în şir a încercat să scoată din ruinele uitării biserici şi edificii demult uitate, de n-ar fi fost, iată, un Vasile Movileanu,  care nu se îndură, asemeni colegilor săi, să lase valul ce trece (oricum trece!) să ne şteargă din memorie ceea ce le-a fost drag înaintemergătorilor noştri…

 

Am trecut de la o lucrare la alta cu chip de oaspete într-o lume a ne-uitării, o lume adunată şi memorată cu multă măiestrie şi dragoste într-un registru cromatic de către pictorul Vasile Movileanu. De altfel, l-am redescoperit într-o nouă ipostază – de artist plastic care, pe lîngă ilustraţia de carte, mai pictează şi pe pânzele memoriei. Or, după ce a încercat (şi a reuşit!) să picteze muzica, să reproducă în culori sunete şi vibraţii nearătate ochiului, acum a pictat profilul oraşului cu străzi, case şi oameni… Majoritatea tablourilor, lucrate cu o deosebită rigurozitate în acuarelă, inspiră căldură, lumină, dragoste, bucurie. Jocul luminii şi al umbrei se reflectă în culori vii, pregnante, cu tentă pastelată uneori, ademenind, fără a deranja, privirea. Mesajele –  fie de toamnă sau de iarnă, fie scăldate în lumini multicolore sau estompate, te transferă într-o lume dragă, apropiată, dar învăluită în nostalgia uitării.

Astfel, Vasile Movileanu îşi îndeplineşte discret şi cu multă dăruire datoria de om de creaţie care nu vrea să lase spaţii goale, fără de sens acestei lumi. E o muncă, o lucrare la care e bine să se gîndească fiecare om înzestrat cu darul creaţiei! Mi-a încurajat acest gând şi scriitorul drag copiilor mari şi mici Spiridon Vangheli, prezent şi dumnealui la vernisajul- promenadă pe culoarul Primăriei. De asemenea, l-am întîlnit la această plimbare cromatică şi pe poetul Dumitru Matcovschi.

Dumitru Matcovschi, Spiridon Vangheli, Vasile Movileanu, Expozitie,

Părea că trecem toţi, fiecare trăind anumite sentimente, pe lîngă o lume dintr-o altă dimensiune…

Peisaj cu stradele ademenitoare, cu o „Curte din Chişinău”, apoi cu alte curţi şi ulicioare, cu un „Negustor”, cu multpătimita „Catedrală”.

O deplasare imaginară dintr-un peisaj autumnal  într-altul învăluit în albul ninsorii, scăldat în soare sau inundat de verde, ca, în final, să revenim cu gîndul în sine, inspiraţi de  o muzică dăruită în acelaşi fel cromatic prin imagini intime cu oameni îndrăgostiţi de cântecul culorilor. Aceste lucrări amintind că orice localitate, ca şi orice om, dincolo de aparenţe, are suflet…

Nu eram prea mulţi invitaţi la acest vernisaj în ajun de sărbătoare a Chişinăului, dar faptul că ne aflam într-un spaţiu aglomerat şi alertat de probleme ne făcea să credem (cel puţin, asta am simţit-o eu) că însuşi timpul, cu obscuritatea-i, ne grăbea şi ne alunga, lăsîndu-ne doar pentru memorie fixate câteva crâmpeie cu peisaje de neuitat. Asta e!

Oricum, Vasile Movileanu rămâne a fi artistul plastic care mereu oferă lumii (mari şi mici) surprize….

Claudia Partole, scriitoare

Vasile-Movileanu-Chisinaul-vechi--featured-image--1

Chișinăul de odinioară

Chişinăul de odinioară

 Pictorul Vasile Movileanu a expus 34 de tablouri în acuarelă pe holul , de la etaj al Primăriei de Chişinău. Expoziţia este dedicată Hramului oraşului şi reprezintă, în majoritate, lucrări pe tema “Chișinăul Vechi”. Deși m-am născut la țară și am venit mai tîrziu la oraș, am îndrăgit mult Chișinăul și m-a inspirat întotdeauna, mai cu seamă partea veche… Într-un fel orașul numit de poet “cu umeri albi de piatră“ m-a adăpostit și pe mine asemenea altor sute , zeci de mii de oameni ne-a mărturisit Vasile Movileanu. De menționat că o altă expoziție a artistului a fost expusa concomitent la Fondul Monetar Internațional (Casa Guvernului, et.1 ). Pictorul lucrează la această serie de lucrări mai bine de 8 ani. O parte dintre ele deja le-a vîndut.

Expoziția de la Primărie a fost deschisă timp de o lună. Toți funcționarii, consilierii municipali și cetățenii simpli, care au treburi la Primărie au admirat lucrările lui Vasile Movileanu pe tema “Orașul Vechi“.

Vasile Movileanu a absolvit Institutul Poligrafic din Moscova. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. A participat la mai multe expoziţii republicane, organizate de Ministerul Culturii şi Uniunea Artiştilor Plastici, precum şi la expoziţii din Rusia, România, Germania, Slovacia, Bulgaria, Japonia şi Italia.

A ilustrat numeroase cărţi pentru copii şi adulţi.

Lucrările pictorului Vasile Movileanu se află în colecţiile Muzeului Naţional de Artă din Chişinău, ale Muzeului de Artă din Tulcea, România, precum şi în colecţii particulare din Republica Moldova, Franţa, Rusia, Norvegia şi SUA.

 

Tatiana Lupașcu

CAPITALA, Nr. 51(858), Vineri, 10 octombrie 2008, pagina 8.

Expoziția personală a pictorului Vasile Movileanu în sala UAP -(6-20 martie1998)

În perioada 6-20 martie 1998, Galeriile UAP din bul. Ştefan cel Mare, 3 au găzduit expoziţiile personale ale lui Vasile Movileanu şi Grigore Sultan.

Primele de acest gen şi cu însemnătate notorie în activitatea de creaţie a plasticienilor, apariţiile respective în public au reflectat pregnant preferinţele tematice şi stilistice ale acestora.

Vasile  Movileanu, galeria Brincusi, UAP, expozitie

 

Vasile Movileanu

Plastician cu o vastă şi fructoasă participare la expoziţii, în deosebi după absolvirea, în anul 1987, a Facultăţii de grafică de carte a Institutului Poligrafic din Moscova, Vasile Movileanu a expus lucrări ce îmbină un vast spectru de opţiuni stilistice atât în genul graficii de şevalet, cât şi în grafica de carte.

Autor al ilustraţiilor la mai mult de douăzeci de cărţi, printre care”Theseu, fiul Gloriei” de Menelaos Ludemis, ”Alfabetul vesel” şi ”Cartea ghioceilor” de Grigore Vieru, ”Ploaie desculţă” de Aurel Ciocanu, ”De unde a venit Guguţă” de Vladimir Corchin, ”Mărul de aur” de Valeria Grosu, ”Dumbrava minunată”, ”Aventurile şahului”, ”Lizuca”, ”Ianoş Năzdrăvan”, ”Mărţişor”, ”Trei poveşti minunate” de Mihail Sadoveanu, apoi un şir de basme populare ( ”Alistar Făt-Frumos”, ”Poveşti nemuritoare”, ”Poveşti populare poloneze”, precum şi alte volume reprezentative pentru copii, pictorul apare drept un promotor fidel al graficii de carte ca simbioză informativ- arhitectonică a textului şi imaginii.

Lucrările lui denotă un înalt grad de cunoaştere a principiilor de structurare compoziţională, o orchestrare subiectuală interesantă bazată pe observaţii proprii a vieţii, cunoaşterea specificului psihologic al lumii copilului. În acest gen al creaţiei graficianul detaliază conştient lumea obiectuală prin intermediul utilizării eficiente a contrastelor coloristice armonizate şi a intervenţiilor liniare sau haşurate duse cu peniţa, pledînd pentru o mai bună atragere a micului cititor în lumea miraculoasă a basmului.

În grafica de şevalet, practicînd monotipia, tehnica guaşului şi a acuarelei, plasticianul îşi deschide opţiunile tematice şi în mod deosebit preferinţele stilistico-tehnologice, generînd aspiraţii personale orientate spre generalizarea conceptuală a lumii, reprezentată plastic prin expresii tectonice, textuale şi jestualitate.

În lucrările lui Vasile Movileanu tema serveşte numai ca suport meditativ şi cheie de descifrare a frămîntărilor ideatice ale plasticianului, exprimate pregnant prin intermediul mijloacelor de expresie plastică la contactul acestea cu lumea.

Sunt semnificative în acest context lucrările ”Creatorul”, ”Pictorul la natură”, ”Chemare”, în care personajul ca element informativ central al imaginii este tratat distinctiv:

  • poartă valori meditative graţie plasticii formelor şi încadrării într-un spaţiu dinamic ale cărui elemente sunt dirijate concentric în formatul pe verticală;
  • poartă expresii gestuale pronunţate ce relevă interacţiuni integrative sintetice ale personalităţii artistice cu peisajul, relevînd un univers dinamic şi expresii semantice descriptive obţinute prin utilizarea largă a contrastelor tonale, coloristice, textuale;
  • exprimă afecţiunea înălţării, contopirii şi iluminării prin propriile energii purificatoare a spaţiului primordial.

O bună parte din lucrări o reprezintă peisajul şi natura statică ca motive ale experimentului plastic cu acuarela, în care materialul deschide întreaga plentitudine estetico-expresivă. În ”Compoziţie cu biserică”, bunăoară, dinamismul ritmurilor obiectuale, jestualitatea tehnologică pronunţată, structurarea compoziţională, armonizarea contrastelor coloristice prin intermediul griurilor complexe provenite în urma incursiunilor tuşelor de negru cu funcţii structural- constructive, reflectă o lume dinamică a interacţiunilor spaţial-temporare în permanentă schimbare.

Peisajul în creaţia lui Vasile Movileanu este ”sacralizat” graţie structurării compoziţionale specifice, distinctive în diferite lucrări şi a utilizării largi a efectelor de culoare, lumină şi semitonuri ( ”Dimineaţă”, ”Iarna”, ”Ţărm în apus”, ), dar poartă şi valori dramatice atinse prin contrapuneri semantice obiectuale, (”Ţărm cu peşti”).

Naturile statice poartă amprenta predilecţiei artistului atât spre valorificarea jestualului şi simbiozei coloristice, cât şi spre reprezentarea dimensiunilor dramatice ale existenţei, fapt ce relevă opţiuni semantice îndreptate spre explorarea unui vast şi polivalent spectru valoric caracteristic lumii înconjurătoare.

Naturile statice ”Flori de hârtie cu zămos”, ”Natură statică cu măcieş” sunt lucrările în care acuarela ca material plastic îşi deschide cu plentitudine posibilităţile artistice. O altă sonoritate o are acest material în ”Natură statică cu scoici”. Aici materialul vine să promoveze pe prim plan obiectualitatea, care generează complexitatea conceptuală, ideatică a meditaţiilor artistului asupra lumii. În această lucrare obiectul de reprezentare poartă în mod deosebit esenţe simbolice de o înaltă tentă dramatică.

Creaţia lui Vasile Movileanu, fiind orientată spre valorificarea posibilităţilor de expresie ale mijloacelor plastice, exprimă, tot odată, cu prisosinţă şi valorile spirituale general-umane spre care tinde consumatorul contemporan.

P.S. Expoziţia personală a lui Vasile Movileanu a fost bine primită de publicul de la Chişinău atât graţie unui aranjament optimal al  acesteia în cadrul Sălii de Expoziţii, cât şi a simbiozei lucrărilor grafice cu sculptura lui Grigore Sultan, ale cărui lucrări, în deosebi cele în piatră, se caracterizează prin rafinate generalizări formale şi valori semantice de alură romantică. Este regretabil faptul că tânărul sculptor şi-a retras, înainte de termen, lucrările din Sala de Expoziţii, fapt inadmisibil, după părerea mea, dacă luăm în consideraţie că conceptul iniţial de organizare spațială ce prevedea simbioza ambelor expoziţii personale, a fost puţin ştirbit.

ATELIER, (Publicaţie a Uniunii Artiştilor Plastici din Rebublica Moldovei), Nr. 3-4 (8-9), martie-aprilie 1998, EXPOZIŢII, Constantin Spînu, pagina 2

prasade-pears

Popas în fața ochiului de veghe

Popas în faţa ochiului de veghe

Acum, la început de primăvară, am asistat la vernisajul expoziţiei plasticianului Vasile Movileanu. A fost de fapt un duet frumos acest eveniment, pentru că, alături de lucrările de grafică de carte şi de şevalet ale lui Vasile Movileanu, au fost să se afle lucrările sculptorului Grigore Sultan, despre care de asemenea s-ar putea multe de spus.

Pe Vasile Movileanu îl cunosc de mai mulţi ani. I-am admirat grafica de carte prin care se deosebeşte de alţi plasticieni. În tot ce a ilustrat el denotă o cunoaştere bună a arhitectonicii şi graficii de carte.

Vasile Movileanu simte acest lucru, se pătrunde pînă în adîncul firii sale artistice de subiectul relatat de autorul cărţii şi astfel reuşeşte să completeze prin expresii specific graficii, prin imagini cromatice conţinutul creînd un tot întreg. E ştiut că reuşita unei cărţi, mai ales pentru copii, depinde foarte mult de aspect. Poate în aceeaşi măsură ca atunci cînd e să se găsească într-un şlagăr sau o simplă dar reuşită piesă muzicală compozitorul şi textierul ba, poate şi mai mult! Dar soarta cărţii are şansa unei mai îndelungate existenţe. E vorba de poveştile moldoveneşti illustrate cu multă dragoste şi competenţă de Vasile Movileanu sau “Alfabetul vessel” al lui Grigore Vieru; ”Trei poveşti minunate” de Mihail Sadoveanu. E firească deci aprecierea graficianului prin acordarea premiului “ Gheorghe Asachi” al Ministerului Învăţămîntului şi Ştiinţei din Republica Moldova dedicate artei pentru copii…

Curiozitatea mea de a-l vedea pe Vasile Movileanu cu toate lucrările lui într-o altă ipostază, adică într-o sală de expoziţii e întemeiată. Cred că, într-o sală care găzduieşte creaţia unui plastician se păstrează pentru totdeauna ceva din acel creator.

Şi în cazul expoziţiei lui Vasile Movileanu ochiul de veghe al Artei se va alege cu impresii care nu le poate şterge uşor nici timpul.

Sala de expoziţii a UAP din Moldova l-a avut de musafir la acest început de înflorire pe plasticianul Vasile Movileanu: lucrări de grafică de carte, acuarelă care merită să-şi scoată autorul în lume (şi viceversa: lumii să fie arătate). Astfel fiecare exponat constituind o lume create fie în urma unei stări sau impresii, imagini reale sau închipuite. Intuieşti acest lucru alături de fiecare lucrare trăind o emoţie de intrare în mit, de revenire la vîrsta cînd toate lucrurile poartă semnul întrebării sau fiind copleşit de nostalgie. Apropo de minunatele crîmpeie de realitate înveşnicite de plastician pe pînzele “Peisaj Dobrogean”, “Iarna la ţară”, “Peisaj cu izvor”, “Amurg în delta”, “Peştii”… Revenind la” Peisajul cu izvor” aş menţiona senzaţia ciudată avută în faţa acestei lucrări: vedeam seva pămîntului ca o rază curgînd prin venele pămîntului şi rădăcinile vieţii le simţeam respirînd.

În general expoziţia lui Vasile Movileanu te lasă cu impresia unei regăsiri de sine – cel complicat şi simplu printre multul-puţin cu adevărat valoros dăruit oamenilor întru a se exprima.

Cine e totuşi Vasile Movileanu plasticianul? – vroiam să-mi răspund. Pe cine continua, pe cine urmează? Şi cred acum: urmează cu fidelitate tradiţiile clasice – ca un fiu credincios moştenirii lăsate; e un romantic care emoţionează, rămînînd însă rational, inteligent, echilibrat. Are şanse pentru tot ce-i oferă noul, dar acceptînd forme şi expresii moderniste nu va renunţa, cred, la tradiţionalul fără de care rişti să te pierzi într-un spaţiu fără de nume.

Cine va prididi să stea o clipă în faţa pînzelor create cu dragoste şi mult curaj de Vasile Movileanu, va avea cu siguranţă un autograf frumos şi de neuitat la această primăvară. Am toată convingerea…

Claudia Partole

(Moldova Suverană, Joi, 19 martie 1998) pagina 8;

Lucrări reținute ușor de memorie

În viaţa mea a mai intrat un om prin care mă simt mai bogată. Adică prezenţa lui în lumea-mi oferă un prilej festiv de găsire, împlinire în căutările mele. E un om obişnuit, în aparenţă şi neobişnuit în realitate. Se uită la cele fireşti descoperindu-le farmecul şi încercînd să-l exprime într-un mod deosebit prin graiul cromatic. E vorba de graficianul Vasile Movileanu. O fire modestă, luminoasă, retrasă într-o lume unde toate se întîmplă aşa cum le-ar dori Dumnezeu. Şi în casa dumnealui domină o atmosferă care se deosebeşte, mi se pare, de a altor lăcaşe unde locatarii sînd frămîntaţi de grijile lumeşti într-o asemenea măsură, că pînă şi aerul pare a se încîlci printre urzelile gîndurilor. În casa lui Vasile Movileanu ai impresia că faci popas în spaţiu, adică ai sentimentul unui răgaz pe pînza ţesută de infinit. Calmul copilelor, cuminţenia de pe chipul lor şi al măicuţei lor, care mereu croşetează sau brodează ceva, inspiră o stare de linişte sufletească, care te face să crezi că e o lume dincolo de grijile de-afară ori că nu mai există alte ocupaţii decît cele ale îngrijirii de sine şi de aproapele.

Bănuiesc eu, că mîngîe lucrurile şi spiritele o lumină caldă emanată de pînzele ocrotitoare ale căminului – tablouri prin care a fost să se exprime tatăl familiei. De fiecare dată le-am văzut mai altfel, dar tot de fiecare dată m-au îmblînzit. Nu sînt nişte lucrări impozante, cu lumină orbitoare sechestată de penel, nu sunt pretenţioase. Sînt simple şi unice prin neobişnuita lor aparenţă- deschisă, dăruită ochiului care e să le încerce profunzimea. Toate lucrate în acuarelă, dar executate într-o deicată manieră – melancolică, nostalgică, şi supuse diverselor tehnologii, fapt care denotă neînpăcarea creatorului lor cu ordinarul cotidian cel al tuturora.

Lucrările lui Vasile Movileanu se reţin în memorie aşa precum se memorează melodiile frumoase după ce e să le admiri. Bunăoară, închid ochii şi am o toamnă , imagine atît de vie – cu soare revărsat într-o cristelni-ţă unde şi galbenul e mai galben, şi roşul e de-un purpuriu indescriptibil sau, alteori, alături de-o asemenea imagine, toate culorile se-amestecă născînd o nuanţă desprinsă din cele şapte culori curcubeice. O toamnă obişnuită, dar înălţată pînă la neobişnuit de imaginaţia artistică inspirată, pînă la dăruire de sine.

Toamna, lucrarea în acuarelă de care vorbesc îi e foarte dragă şi autorului. Mi-a mărturisit, că n-ar vinde-o pentru nimic în lume. De fapt îmi imaginez cît de greu i-o fi fost să se despartă şi de lucrările grafice realizate pentru o editură din Polonia şi de tabloul cu, paremi-se, gladiole, o lucrare foarte expresivă. Am admirat-o imprimată pe o peliculă, fiindcă originalul a fost cumpărat de nişte admiratori ai artei basarabene din Franţa. E frumos, am exclamat eu, dar imediat am şi întrebat: dar preţul?… Şi ,mi-a fost să descopăr pe chipul luminat abia o clipă în urmă de bucuria inspiraţiei, o uşoară umbră de tristeţe. ”… Cu părere de rău, din motive lesne de înţeles, cele mai bune lucrări le cedăm uneori pe un preţ de nimic. Şi cei din Apus sînt conştienţi de faptul că se pot căpătui cu valori cumpărate la un preţ derizoriu”, îmi mărturisi Vasile Movileanu. Alături de lumina benefică a creaţiei, umbra tristeţii se-arată şi mai pronunţată, ca o culoare rece aşternută de pictor lîngă o nuanţă fină, caldă, pastelată. De altfel o creionare – rid pe care poţi s-o descoperi la orice pas, azi, pe chipurile majorităţii, de parcă ar fi să lucreze pe feţele noastre un maestru  obsedat de necazul umanităţii. Mi- amintii de altă pînză neobişnuită şi ca tematică, şi ca inerpretare a lui Vasile Movileanu.

Am încercat împreună s-o botezăm, dar n-am mai ajuns să-i spunem – nici lupta, nici măştile, fiindcă e o interpretare biblică a satanicului fenomen de schimbare a înfăţişării de duplicitate.

Aş putea să meditez mult pe marginea lucrărilor lui Vasile Movileanu, argumentîndu-mi admiraţia. Mai ales dacă ar fi să mă opresc la grafica de carte – pasiunea şi, de fapt, profesia propriu-zisă a lui Vasile Movileanu. Şi-a făcut studiile la Institutul poligrafic din Moscova. Are scoase în lume mai bine de 30 de cărţi pentru copii ale autorilor clasici şi contemporani. Cărţi frumoase, lucrate cu multă dragoste. Desigur, admirînd originalele ilustraţiilor şi lucrul tipografiilor noastre, mi-am datseama ce mare e diferenţa între culorile închegate de pictorul-ilustrator şi imaginile apărute pentru ochiul cititorului. Nu ne rămîne decît să oftăm, fiindcă oricum nu-l putem convinge pe cititor de altceva. Grafica de carte, mi-a mărturisit Vasile, se deosebeşte foarte mult de o lucrare grafică de şevalet şi prin concepţie, şi prin idee. Dacă o lucrare, fie şi de proporţii mari, nu-ţi impune decît consacrare, o ilustraţie de carte, întîi şi întîi, te obligă să pătrunzi în spiritul creativ al autorului, apoi îmbinîndu-l cu viziunea ta artistică să completezi ceva ce a rămas suspendat între rînduri sau, poate, imposibil de redat în cuvinte.

Deşi grafica de carte îţi dictează, îmi spune Vasile Movilenu, poţi rămîne original, creînd o operă de rînd cu cea finisată de scriitor. Şi în grafica de carte se solicită participarea inspirată a creatorului de imagini. Şi dacă pe lîngă toate mai e vorba şi de cărţile pentru copii consacrarea e dublă. Lui Vasile Movileanu îi reuşeşte transferul în lumea copilăriei! Găseşte de fiecare dată cheia, cum zice el. Mai greu e pînă o găseşte. După, se îmbolnăveşte de cuvîntul scris şi, pînă nu-i dă viaţă, nu-şi găseşte alean…

Aş vrea să mă fac o dată nevăzută ochiului şi să-l urmăresc pe Vasile Movileanu în clipa ispitei, cînd stă faţă în faţă cu foaia albă, cînd încă nu ştie ce va aşterne, cînd are îndoieli dacă e pictor sau ba, uitînd toate expoziţiile la care şi-a prezentat lucrările, fiind apreciat. Ori, cum mi se destăinui el ”foaia e un miracol! E însuşi spaţiul. Abia cînd începe să vorbească acestea mă simt delegat. Îmi dispar îndoielile şi simt că am ce spune…”

O fi purtătorul unui har neîmplinit unui har neîmplinit de altceva din neamul nostru, din neamul lui, acest Vasile Movileanu, îmi zic. Poate e visul bunelului lui Simion Movileanu, pădurar din părţile Hînceştilor, care inspirat de pădurea cu lumea ei, dintr-un imbold interior, picta. Numai că n-a avut cînd se face pictor, a trebuit să colinde meleaguri străine şi reci – Siberia, unde erau înfundaţi gospodarii. Cine ştie? Oricum, poate să-i fie sufletul împăcat fiindcă visul lui şi-a găsit alean prin harul nepotului său Vasile Movileanu.

Claudia Partole (Moldova Suverană. Joi, 24 august 2000) pagina 6

 

tarm

A fost un timp cînd Vasile Movileanu picta doar ziua

Sala de expoziţii UNION FENOSA îl are prezent actualmente pe cel de al cincilea pictor – Vasile Movileanu. Ca şi vernisajele precedente, acesta este susţinut în întregime de Fundaţia UNION FENOSA în Moldova. Intrarea este liberă, iar tablourile vor fi expuse pînă 20 martie.

Deşi nu este la prima expoziţie personală, cele pe care le-a avut pînă acum au fost găzduite ba de Ambasada SUA în Republica Moldova, ba de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Dovadă că, în condiţiile de astăzi, un pictor rămîne uşor cu lucrările în atelier şi cu numele în anonimat, dacă lumea ar fi preocupată doar de kilowaţi, barili, pachete de acţiuni, retinguri, platforme electorale.

Vasile Movileanu este născut în judeţul Hînceşti, iar pe 19 martie, în penultima zi de expoziţie, va împlini 48 de ani. Este laureat al mai multor premii, în special pentru lucrări de grafică de carte, şi are lucrări ajunse în colecţii particulare din Moldova, România, Rusia, SUA şi Germania.

Drumul lui Vasile Movileanu s-a lăsat parcurs destul de greu, poate la fel de greu precum urcă astăzi în cîrje spre odăile sale de la etajul al doi-lea ori, aşa cum tot în cîrje, le dai culorilor mişcare sau le duci spre înflorire într-un buchet de ”Flori pentru mama”.

Potrivit tradiţiei, Fundaţia UNION FENOSA achiziţionează cîteva tablouri de la pictorii care îşi expun lucrările. Acestea ajung pînă la urmă în colecţia de pictură a Grupului UNION FENOSA INTERNATIONAL, grup care deţine una dintre cele mai mari colecţii de pictură din lume. Pînă în prezent din Moldova au fost achziţionate circa 300 de tablouri.

Revista ”Săptămîna” a fost prezentă la inaugurarea tuturor expotiţiilor organizate de UNION FENOSA. În seara de vineri, 28 februarie, sala Fundaţiei a întrunit o bună parte din pictorii Moldoveni, oameni de artă, oameni politici, deputaţi, simpli pasionaţi de pictură, ziarişti. A fost prezentă şi conducerea Grupului UNION FENOSA în Moldova. În acceaşi zi Parlamentul a grăbit prin deciziile puse la vot procesul de liberalizare a pieţei energiei electrice. Eventual, în seara acelei zile, în linia tradiţionalei noastre normalităţi s-ar fi înscris vreo conferinţă de presă, la care UNION FENOSA ar fi dat replică atacurilor înterprinse asupra sa. Dar nu a făcut-o. A preferat să fie alături de un artist plastic pe nume Vasile Movileanu, care a pictat o bună parte din tablouri numai şi numai ziua. De ce? Pentru că nu era lumină. Pentru că lumina o dădeau cei ce astăzi liberalizează piaţa.

Constantin Olteanu

Săptămîna, Vineri, 7 martie 2003, pagina 6.

trees

Deschiderea expoziției personale în sala UNION FENOSA

 

Acuarele  pline de poezie și lumină

Cu prima adiere de primăvară, chiar în ultima zi de iarnă calendaristică în Sala de Expoziții Union Fenosa a fost inaugurată expoziția pictorului și graficianului Vasile Movileanu.

Aceasta este a 4-a expoziție care bucură ochiul și inima celor pasionați de arta penelului și a admiratorilor lor.  “ Cu toții avem nevoie de frumos, a spus în alocuțiunea de inaugurare directorul de Comunicare și Relații Externe, Adriana Chiriac. Pictorii sunt aidoma sihaștrilor, iar expozițiile din aceasta sală sunt o posibilitate pentru a-I revedea și pentru a le admira opera, care ne incarcă de emoții și energie pozitivă cînd suntem în așteptarea primăverii. “

Vizitatorii, specialiști în domeniu și mai puțin, au posibilitatea de a admira circa 60 de lucrari în acuarelă. Spre deliciul publicului au mai fost expuse și unele lucrări executate cu acril, ulei și tehnică mixtă, diversitatea stilistică a genurilor fiind particularitatea artistică a maestrului. Pictor și grafician, Vasile Movileanu a ilustrat multe din cărțile copilăriei noastre, impresionînd prin cromatică vie, puternică, prin sinceritatea sentimentelor, chiar dacă acestea nu întotdeauna redau optimismul. “ Tot ce am făcut, am făcut din dragoste, avea să spună el la ceremonia de inaugurare a expoziției. Din dragoste pentru oameni și pentru muzică, Doamna care unește prin aceeași pasiune mai mulți oameni.”

Trist, dar adevărat: Vasile Movileanu se deosebește de majoritatea colegilor de breaslă prin condiția fizică,. Infirmitatea nu l-a marcat însă, iar perseverența și talentul, la fel dragostea și aprecierea celor apropiați  i-au umplut existența, opera lui avînd particularitatea de a atrage prin poezie și lumină.

Prezent la ceremonia de inaugurare a expoziției, tocmai acest lucru l-a remarcat președintele executive al Grupului UNION FENOSA în Moldova, dl Ignacio Ibarra:

” Îi mulțumesc acestui artist pentru arta sa, pentru setea sa de viață, prin care ne demonstrează că în orice condiții poți să depășești obstacolele și să devii personalitate. ”  Președintele a remarcat, de-asemenea, prezența ambasadorilor Regatului Unit și SUA în Moldova, a unor personalități politice, a criticilor și unui amplu public de admiratori.

La fel, dumnealui a apreciat prezența pictorilor care au expus anterior în sala de expoziții UNION FENOSA, calificînd-o drept semn de apreciere și respect pentru colegul lor.