prasade-pears

Popas în fața ochiului de veghe

Popas în faţa ochiului de veghe

Acum, la început de primăvară, am asistat la vernisajul expoziţiei plasticianului Vasile Movileanu. A fost de fapt un duet frumos acest eveniment, pentru că, alături de lucrările de grafică de carte şi de şevalet ale lui Vasile Movileanu, au fost să se afle lucrările sculptorului Grigore Sultan, despre care de asemenea s-ar putea multe de spus.

Pe Vasile Movileanu îl cunosc de mai mulţi ani. I-am admirat grafica de carte prin care se deosebeşte de alţi plasticieni. În tot ce a ilustrat el denotă o cunoaştere bună a arhitectonicii şi graficii de carte.

Vasile Movileanu simte acest lucru, se pătrunde pînă în adîncul firii sale artistice de subiectul relatat de autorul cărţii şi astfel reuşeşte să completeze prin expresii specific graficii, prin imagini cromatice conţinutul creînd un tot întreg. E ştiut că reuşita unei cărţi, mai ales pentru copii, depinde foarte mult de aspect. Poate în aceeaşi măsură ca atunci cînd e să se găsească într-un şlagăr sau o simplă dar reuşită piesă muzicală compozitorul şi textierul ba, poate şi mai mult! Dar soarta cărţii are şansa unei mai îndelungate existenţe. E vorba de poveştile moldoveneşti illustrate cu multă dragoste şi competenţă de Vasile Movileanu sau “Alfabetul vessel” al lui Grigore Vieru; ”Trei poveşti minunate” de Mihail Sadoveanu. E firească deci aprecierea graficianului prin acordarea premiului “ Gheorghe Asachi” al Ministerului Învăţămîntului şi Ştiinţei din Republica Moldova dedicate artei pentru copii…

Curiozitatea mea de a-l vedea pe Vasile Movileanu cu toate lucrările lui într-o altă ipostază, adică într-o sală de expoziţii e întemeiată. Cred că, într-o sală care găzduieşte creaţia unui plastician se păstrează pentru totdeauna ceva din acel creator.

Şi în cazul expoziţiei lui Vasile Movileanu ochiul de veghe al Artei se va alege cu impresii care nu le poate şterge uşor nici timpul.

Sala de expoziţii a UAP din Moldova l-a avut de musafir la acest început de înflorire pe plasticianul Vasile Movileanu: lucrări de grafică de carte, acuarelă care merită să-şi scoată autorul în lume (şi viceversa: lumii să fie arătate). Astfel fiecare exponat constituind o lume create fie în urma unei stări sau impresii, imagini reale sau închipuite. Intuieşti acest lucru alături de fiecare lucrare trăind o emoţie de intrare în mit, de revenire la vîrsta cînd toate lucrurile poartă semnul întrebării sau fiind copleşit de nostalgie. Apropo de minunatele crîmpeie de realitate înveşnicite de plastician pe pînzele “Peisaj Dobrogean”, “Iarna la ţară”, “Peisaj cu izvor”, “Amurg în delta”, “Peştii”… Revenind la” Peisajul cu izvor” aş menţiona senzaţia ciudată avută în faţa acestei lucrări: vedeam seva pămîntului ca o rază curgînd prin venele pămîntului şi rădăcinile vieţii le simţeam respirînd.

În general expoziţia lui Vasile Movileanu te lasă cu impresia unei regăsiri de sine – cel complicat şi simplu printre multul-puţin cu adevărat valoros dăruit oamenilor întru a se exprima.

Cine e totuşi Vasile Movileanu plasticianul? – vroiam să-mi răspund. Pe cine continua, pe cine urmează? Şi cred acum: urmează cu fidelitate tradiţiile clasice – ca un fiu credincios moştenirii lăsate; e un romantic care emoţionează, rămînînd însă rational, inteligent, echilibrat. Are şanse pentru tot ce-i oferă noul, dar acceptînd forme şi expresii moderniste nu va renunţa, cred, la tradiţionalul fără de care rişti să te pierzi într-un spaţiu fără de nume.

Cine va prididi să stea o clipă în faţa pînzelor create cu dragoste şi mult curaj de Vasile Movileanu, va avea cu siguranţă un autograf frumos şi de neuitat la această primăvară. Am toată convingerea…

Claudia Partole

(Moldova Suverană, Joi, 19 martie 1998) pagina 8;